Donariul din Biertan

  • Donarium

    Donariul de la Biertan este un obiect votiv creștin datând din epoca constantiniană (din secolul al IV-lea), descoperit în apropierea localității Biertan din județul Sibiu, Transilvania, România.

     Realizat din bronz, obiectul conține textul latin EGO ZENOVIVS VOTVM POSVI (Ego Zenovius votum posui), (în română Eu, Zenovius am oferit (am depus) acest dar), sub care se află monograma lui Isus Hristos.

    A fost descoperit în 1775 în pădurea Chimdru, la circa 5 km lângă Biertan, și a fost parte a colecțiilor baronului Samuel von Brukenthal. A fost descoperit a doua oară, într-un depozit al Muzeului Brukenthal din Sibiu de istoricul sas Kurt Horedt (care a tratat subiectul și în cărți publicate după emigrarea sa în Germania). În prezent, obiectul votiv face parte din colecțiile Muzeului Brukenthal din Sibiu.


     Acest donariu este uneori prezentat ca reprezentând una dintre dovezile existenței unei populații creștine vorbitoare de limba latină în Dacia de după retragerea hotărâtă în anul 271 de împăratul Lucius Domitius Aurelianus (270-275) și implicit a originii autohtone[1] a românilor în Transilvania. 

    Forma numelui Zenovius, reprezintă un exemplu de vetacism, înlocuirea lui b cu v, (Zenobius > Zenovius), fenomen fonetic existent și, de exemplu, în greaca clasică Barbara > greaca modernă Varvara, fenomen invers betacismului, în care v se înlocuiește cu b, fenomen pe care îl întâlnim, de exemplu, în lat. veterānus > rom. bătrân.